La mulţi ani, Geanny!!!!

La mulţi ani a noastră Geanny! să ne trăieşti ! M-am făcut şi creaţă azi pentru tine :)), eu zic sa apreciezi efortul!
Ştiu că acum o să se supere Cosor că de ziua ei nu am pus niciun post cu la mulţi ani, dar fie-mi iertată scăparea şi uite, la mulţi ani acum Cocos, că ai 20 de ani şi o lună şi...vreo câteva zile acolo.

Şi uite aşa încep vechiile liceene să schimbe prefixul, una câte una...

Şi tot iubite adevărate rămânem da???? nu de alta, da în caz contrat...ŞTIU UNDE STAŢI!

Fulgul de nea. Tu şi culoarea. Eu şi amintirea.

Îţi mai aduci aminte când, copil fiind, studiai pe mănuşa-ţi croşetată complexitatea fulgului de nea? Şi ţi se părea atât de minunat, de perfect, de ireal. Mai ţii minte când ai făcut asta ultima oară?

Nu. Nu vreau să-mi spui. Nu vreau să aflu că minunea asta era doar una a copilăriei, că acum nu mai ai timp şi răbdare de aşa ceva, că oricum e un lucru pe care îl cunoşti deja, deci nu mai trebuie să insişti asupra problemei.

Acesta e modul nostru rapid de soluţionare a problemelor. Avem impresia că memoria este un dulap în care stau ticsite umeraşele pline de cunoştiinte, care rămân intacte fără să le punem măcar o mică doză de naftalină. Molile ne ciuruie amintirile.

....

Nu-mi aduc aminte să-mi fi spus că nu mai suntem prieteni. Sau să îmi laşi o urmă de răgaz. Ai acţionat în consecinţa amintirilor păstrate de tine, vagi pentru mine. Dar e ok, îmi voi scoate hainele la periat şi voi coase cu aţă neagră pe sacoul gri.

Iar tu, copil cu suflet colorat, lasă-mi în urmă petice din culoarea firii tale, ca să te ştiu mereu cum te ştiu acum, să te simt mereu cum o fac acum. Imortalizează în mine amintirea unui loc, unei perioade, ca să ştii şi tu unde să te găseşti când vei privi în oglinda trecutului, ca să ştiu şi eu unde să poposesc într-o glorie a începutului şi a sfârşitului deopotrivă.

....

Minunat e fulgul de zăpada !

Ieri e azi şi azi e mâine.

Şi vei pleca...şi dus vei fi de vânturi, în depărtări ascunse de inima mea. Iar eu în urmă , adunând secrete, ale lumii ce-a fost odată a mea.

Şi vei pleca, eterna amintire se-nregistrează-n dulcele-nceput, cel fără lacrimi şi cel fără durere, doar cu sumbra feştanie de amor.

Iar eu voi sta, în propria nemurire, în amintirea celor ce-au trecut, în care n-ai fost tu, nici el şi nici un altul, doar eu petrecând într-un sfârşit.

Dar nu e foc, căci lumea se învârte, şi ce-a fost azi mâine nu va mai fi. Şi poate-un ieri se-nvârte-n cale-ntoarsă şi va veni aşa cum n-a fost fost. Sau poate mâine va fi în veşnicie sufletul umplut cu saci de rost.

Necunoscutul are număr de telefon.

Fii aici, acum, mereu, fii tu , cel pe care nu-l cunosc decât prin senzori de duplicitate şi nervuri neuronale excitate.

Nu cer mult, doar eternitatea...în gânduri şi dorinţe, în îmbrăţişări imaginatorii şi delicate cuvinte.

Crezi ca-i vrea? Sau poate n-ai putea.. Căci ce suntem noi oamenii, legături de păpădie, cu ardoare-n primăvară, expulzaţi în veşnicie. Efemeri ca niste vise, cu detalii-n dimineaţă, cu uitare înspre seară...

Iar de-i da, chiar şi fără promisiune, chiar şi fără longevitate, primesc bucuros, într-un ambalaj frumos.

Dacă-i da, fii aici, acum, mereu, fii tu!

Paturi, zile, experiente suprapuse

Într-un sfârşit de săptămână armonios , cu o pereche de cizme mai mult ( isteria papucilor)am dat startul cunoaşterii unei alte lumi, care părea de nepătruns înainte de noua etapă a vieţii , facultatea.

Aşa se face că am ajuns şi în cămin, la o petrecere ad-hoc, cu schimb de conţinut şi lecţii de învăţat. O petrecere clandestină între „ locatari” şi „intruşi”, ceva cu un amestec de boare de bere şi fum stătut de ţigară, într-un miros enervant de plăcut, prin tinereţea şi nebunia pe care le inspiră. Nu sunt genul, şi nici nu sunt tentată, însă o ţigară între degetul meu arătător şi cel pervers s-ar fi asezonat perfect cu ţinuta de sărbătoare adoleşcentină şi spirit de nălucă.

Într-o zi de revenire, o săptămână cu o nouă faţă mă întâmpină, fără prea mult somn şi, deci, multă oboseală. O seară perfectă într-un sunet de generic : „Sex and the city” , o friptură bună şi un vin roşu pe măsură!

O săptămână superbă vă urez!

Manual de folosire a domnului X.

Azi am realizat mai mult ca niciodată că trăiesc în preajma oamenilor care mă inspiră. Azi am fost inspirată de el. Să îi zicem X. Ei bine, acest X a trăit în preajma mea o bună bucată de vreme, în întâlniri ocazionale, propuse sau întâmplătoare. Şi după o vreme în care credeam că am ajuns să-l cunosc, cât de cât, s-a dezvăluit crunta faţa de gresie mâncată de mucegai!

Totul a început când am început să colaborez cu el. Se făcea că era o minunată zi de toamnă când eu mi-am pus subţirelul obraz la înaintare în faţa unor fete, chemate la un job, prin domnul X. Evenimentul trece cu bine, satisfacţie la cote maxime, extaz pentru clienţi şi pentru organizatori.

Data scadentă.

Ei bine, ca la orice fuziune client – angajat, vine partea interesantă pentru angajat şi mai puţin interesantă pentru client. Data de plată! Însă în cazul de faţă, fata a luat locul broaştei, şi printr-o inversare a situaţiei, cel amăgit a rămas...angajatul!

Faza 1 – Căutarea

Dilema aparu imediat cum termenul începea să se întindă mai rău ca mierea luată cu linguriţa din borcan. Găsirea angajatorului devenea pe zi ce trece mai complicată. Telefoanelor parcă li se îngheţase tehnologia, iar imaginea lui era nicăieri şi totuşi, peste tot prin oraş.

Faza 2 – Întinderea nervilor

Da, erau dragii de ei întinşi la maxim. Furia începea să năpădească simţurile şi atunci a venit ea, lumina aia care elucidează totul într-o gură de tunel ! Acum îmi dădeam în sfârşit seama că albul de ieri e griul de azi!

Faza 3 – Şantajul

„Veniţi şi participaţi la un discurs lung cât o zi de post şi vă veţi primii bani. Ştiu că e seara de dinaintea ajunului, dar cui îi pasă?” Lui cu siguranţă nu! Stratul de egoism şi nesimţire care îi ţinea de cald pe parcursul întregului an nu se putea eroda tocmai acum.
De acolo au plecat două angajate fericite. Şi atât! Nicidecum eu.

Faza 4 – Resemnarea

Ştiu , ştiu, prea devreme şi neindicat. Însă după o perioadă de stres continuu te hotărăşti să o dai naibii de răsplată, rămânând cu gustul amar pe care nici mierea nu-l mai înlătură...

Şi atunci , a venit !

Faza 5 – Întâlnirea Întâmplătoare

Care s-a soldat cu pupături şi îmbrăţisări din partea lui şi ace din priviri din partea mea. Şi miracolul se înfăptui, o oră mai târziu! Toate angajatele, mai puţin una ,îşi primeau banii. Răsplata binemeritată! Asta după o sesiune de ironii ) din partea mea) , din nou şantaj ( din partea lui), ridicare de ton ( eu din nou) şi zâmbete false şi dorinţă de sufocare din culpa ( amândoi).

Şi acum vă pot invita să luaţi un loc să să semnaţi o adeziune. Este calea sigură spre „petreceri”, muncă neplătită, şi gripă porcină la pachet! Tot ce trebuie să faceţi e să semnaţi.

Vaccinul contra ruşinii se injectează în mod gratuit !


Mult succes!

Nebunie în miez de noapte

Când noaptea se aşterne peste zi, lumea se retrage în intimitate. Se aprind felinare adormite şi ne ofertă lumina sintetică pentru ziua care nu s-a terminat încă.

Când noaptea s-a aşternut peste zi de ceva vreme, iar ceasul bate o a doua zi, eu tot nu pot să dorm.

Mă proptesc în oceanul de vise şi amintiri şi mi-e lene şi de făcut nimic. Stau buimacă în ce ar fi fost să fie şi în cum e, cu lovituri de revenire şi zâmbete rozii.

Totul merge mai departe, indiferent de situaţie sau de stări. Dar, uneori, până ajungi la partea plină a paharului, sorbi mult aer care se transformă în gol.

Îmi lipseşti, dar nu-i de-ajuns!