Cu şi despre sesiune.

De ce sunt, de fapt , examenele?

Sau care e scopul lor? O materie adunată între coperţile unei cărţi, predată robotic în interiorul unui semestru întreg, în care elevul a stat şi a scris şi a privit rătăcit, la spaţile goale dintre rânduri. Căci, să fim serioşi, sunt mult prea puţini cei care stau să înveţe lecţie de lecţie , imediat după ce le-a fost predată.

Şi veţi spune : „Aceia sunt studenţi adevăraţi!”

Cei care iau , curs după curs, materia la puricat şi absorbit în sertarele organului de bază. Însă cum să faci asta ,când învăţând o lecţie îi aştepţi continuarea în a doua, iar într-a doua lecţie nu faci decât să scrii din nou ca un robot, dezumanizat de orice aşteptare a unei vade explicaţii. Motivaţia să înveţi nu mai există, te dezgustă lipsa de interes a celor care, motivaţi de un salariu mare, nu mai au timp şi chef să îţi explice ţie în marea de studenţi răsăriţi de peste noapte.

Restanţă sau peste 5?

De fapt, e tot ce urmărim în viaţa seacă de student, promovarea e tot ce ne interesează, căci materia se goleşte din creier imediat după ce examenul a trecut.

Învăţăm ce nu ne place..

Din lipsă de opini, din lipsă de informaţii şi din lipsă de viziune, nu ştim să alegem exact ceea ce e pentru noi. Şi dacă nu avem exact conturată în minte o meserie la care poţi pleca de la un punct concret, alegem o alternativă, cea ma bună din cele existente pe piaţa învăţământului. Însă mereu vor exista materii care nu te interesează şi nu te ajută la absolut nimic în ceea ce vei face pe viitor.

Teorie multă, practică puţină...

Părerea mea e că un învăţământ solid ar trebui să se bazeze pe cât mai multă practică, ori la noi teoria e cea care primează. Teorie îndosariată în arhivele trecutului, arse de noi şi noi teorii care, în lipsa aplicabilităţii, nu se concretizează niciodată.
Aşa ajungem roboţi care se dărâmă în primul zid, care căutând în teorie nu găsesc calea de ieşire.

Rezolvări ale problemelor?

Deocamdată nu există. Pentru că nimănui nu-i pasă cu adevărat, şi oricum schimbările se fac pe o durată prea mare de timp, iar eu probabil nu voi mai fi aici să le văd. Nu ne rămâne decât să stăm înainte de fiecare sesiune, închişi în intimitatea dormitorului nostru, sau după caz, în intimitatea celorlalţi în camere de cămin şi să învăţăm cu scârbă lucruri teoretice , care nu or să scoată lucrurile la liman niciodată!